Satele moldovenești sunt populate doar în așa-numitele poezii ale versificatorilor pășuniști de oameni în straie populare, cu ițari și catrințe, cu pâine și sare pe prosoape etc. Nu neg că ar exista și oameni de treabă acolo, și încă mulți. Totuși, o mare parte a generațiilor crescute în ultimele decenii ale perioadei sovietice sunt urmașii celor ce au uitat gustul apei, care au fost intoxicați cu erbicide și otrăvuri pe la sovhozuri și kolhozuri, care au fost ținuți cu forța 8-10 ani în școli, deși nu aveau deloc aptitudini pentru studiu, și unde n-au acumulat nici cunoștințe, și n-au învățat nicio meserie. Dimpotrivă, au fost dezvățați să muncească fizic, fiindu-le formate reflexe de angajați în oficii, birouri etc. Și, de regulă, cei mai bețivi și sunt cei mai prolifici, cu o casă de copii întreținuți din alocații de stat și furturi de la consătenii mai bine asigurați ori de pe lanurile fostelor sovhozuri, actualelor asociații agricole. În rest, viața lor e un chef perpetuu, care se întinde atât pe perioada zilei, cât și a nopții, întrerupt sporadic doar de Citeşte mai departe