La început nu înţelegeam de ce RM îşi permite luxul de a delega un concurent la Eurovision, care e o plăcere foarte costisitoare pentru bugetul public. TRM este finanţată de la buget, respectiv cotizăm cu toţii când merge cineva acolo să ne “reprezinte”. Mai ales că se zvoneşte în ultimul timp că TVR ar putea decide să nu mai trimită pe nimeni anul acesta din cauza fondurilor insuficiente.
Apoi am înţeles că RM e în situaţia cerşetorului care foloseşte ultimul leu pentru o doză de alcool. Oamenii cât de cât asiguraţi sunt foarte nedumeriţi că, în loc să-şi cumpere o pâine sau alte alimente atunci când are noroc de nişte donatori mai generoşi, el alege să se îmbete ca porcul. Se simt şi jigniţi că banii lor, câştigaţi cu greu şi donaţi pentru ajutorarea cerşetorului, capătă destinaţia ignobilă şi sunt aruncaţi în vânt, pe alcool ori tutun. Numai că alcoolul e unicul stimulent care-l face pe cerşetor să se simtă bine, să-şi uite condiţia. Banii aruncaţi de trecători oricum nu ar reuşi vreodată să-i schimbe soarta, să-l scoata din groapa de gunoi, să-l reinsereze social. Şi nici pâinea n-are puterea drogului. Poate să-i potolească foamea pe scurt timp, nu şi să-i aline sufletul ori mintea disperată.
Aşa şi rmoldovenii cu Eurovisionul lor. În timpul concursului, ei se identifică cu fericiul ori fericita care a reuşit să scape pe câteva zile de mizeria natală, să se lăfăiască în straie luxoase, pe scena scăldată de lumini şi aplauaze… Aproape ca în vis.
