Satele moldovenești sunt populate doar în așa-numitele poezii ale versificatorilor pășuniști de oameni în straie populare, cu ițari și catrințe, cu pâine și sare pe prosoape etc. Nu neg că ar exista și oameni de treabă acolo, și încă mulți. Totuși, o mare parte a generațiilor crescute în ultimele decenii ale perioadei sovietice sunt urmașii celor ce au uitat gustul apei, care au fost intoxicați cu erbicide și otrăvuri pe la sovhozuri și kolhozuri, care au fost ținuți cu forța 8-10 ani în școli, deși nu aveau deloc aptitudini pentru studiu, și unde n-au acumulat nici cunoștințe, și n-au învățat  nicio meserie. Dimpotrivă, au fost dezvățați să muncească fizic, fiindu-le formate reflexe de angajați în oficii, birouri etc. Și, de regulă, cei mai bețivi și sunt cei mai prolifici, cu o casă de copii întreținuți din alocații de stat și furturi de la consătenii mai bine asigurați ori de pe lanurile fostelor sovhozuri, actualelor asociații agricole. În rest, viața lor e un chef perpetuu, care se întinde atât pe perioada zilei, cât și a nopții, întrerupt sporadic doar de incursiunile în curțile oamenilor, de unde mai fură câte ceva pentru procurarea de alcool și alimente.

Mă întâlnesc cu X, care locuiește într-un centru raional și doar uneori mai revine pe acasă, în sat, să vadă ce mai e de lucru pe la gospodărie ori să-și mai ia niște provizii pentru casa din târg, din ce-a strâns de pe câmp ori vie toamna. De fiecare dată constată că i s-a mai furat câte ceva, iar ultima dată, după ce a lipsit două luni, a găsit ușa spartă la beciul golit aproape în totalitate. I-a mai rămas un vas cu vin, dar se teme să se atingă de el. La cât de răutăcioși și perfizi sunt oamenii, nu exclude că ar fi putut să-i strecoare și niște prafuri, dacă tot nu l-au furat…

- De ce nu depui plângere la sectorist?
- N-are rost. Oricum nu face nimic. De câte ori l-am sesizat, n-a găsit pe nimeni. Numai îmi complic viața. Ultima dată au rămas și urme de încălțăminte, după ce au intrat pe fereastra pe care au forțat-o, se vedea exact pe unde au pășit, dar asta nu i-a ajutat cu nimic pe polițiști…
- Păi, așa degeaba mai lucrezi și investești aici, dacă tot rămâi cu nimic.
- Ai dreptate, nu cred că mai pierd timpul. Las dracului totul în paragină, că n-am niciun folos din muncă.