Să fie atât de incompatibile calităţile de ateu şi român, ca focul şi apa? Ce-o fi având de se exclud atât de categoric, aici, în RM? Se mai confruntă cineva în ţinutul ăsta cu probleme ca ale mele, în ziua alegerilor, când e pus în situaţia  jalnică şi disperată de a vota răul cel mai mic, în lipsa unei alternative, în condiţiile în care avem cele mai multe partide politice pe cap de locuitor din Europa, dacă nu chiar din lume?

Totuşi, aş fi curios să aflu cei cu viaţa legionarilor ori conservatorilor din RMoldova, ce hram poartă ei în condiţiile în care identitatea românească a locuitorilor dintre Nistru şi Prut e destul de prost asumată. Moscova, cu tot cu biserica ei kgb-istă, i-ar rusifica definitiv pe rmoldoveni dacă ar avea posibilitatea. Să fie mai importantă frăţia ortodoxă în aceste circumstanţe? Cel puţin, legioconservatorii prutonistreni se identifică drept români? Ori sunt se consideră moldoveni? Sau, în general, sunt lipsiţi de identitate etnică?

Protestul legionarilor, autoîntitulaţi conservatori, la ambasada română de la Chişinău pare destul de ciudat, cunoscând “ataşamentul” lor faţă de valorile occidentale şi, mai ales, poziţia destul de vulnerabilă a României aici, pe un teritoriu controlat de facto de Rusia. Mai contează în acest context forma de guvernământ a ţării mumă?

Mă întâlnesc cu X, care locuiește într-un centru raional și doar uneori mai revine pe acasă, în sat, să vadă ce mai e de lucru pe la gospodărie ori să-și mai ia niște provizii pentru casa din târg, din ce-a strâns de pe câmp ori vie toamna. De fiecare dată constată că i s-a mai furat câte ceva, iar ultima dată, după ce a lipsit două luni, a găsit ușa spartă la beciul golit aproape în totalitate. I-a mai rămas un vas cu vin, dar se teme să se atingă de el. La cât de răutăcioși și perfizi sunt oamenii, nu exclude că ar fi putut să-i strecoare și niște prafuri, dacă tot nu l-au furat…

- De ce nu depui plângere la sectorist?
- N-are rost. Oricum nu face nimic. De câte ori l-am sesizat, n-a găsit pe nimeni. Numai îmi complic viața. Ultima dată au rămas și urme de încălțăminte, după ce au intrat pe fereastra pe care au forțat-o, se vedea exact pe unde au pășit, dar asta nu i-a ajutat cu nimic pe polițiști…
- Păi, așa degeaba mai lucrezi și investești aici, dacă tot rămâi cu nimic.
- Ai dreptate, nu cred că mai pierd timpul. Las dracului totul în paragină, că n-am niciun folos din muncă.

Mă nedumereşte zarva ridicată de JurnalTV pe o problemă prost înţeleasă şi umflată aiurea. Poate au comandă de la Kantarean să înfiereze practicile condamnate de Biblie? Pentru că altfel nu văd de ce s-ar lua de nişte fete care câştigă extraordinar, dacă le raportăm salariile la restul populaţiei fraierite de stat ori la privat, şi care nu riscă să se infecteze cu boli venerice. Cu ce-or fi ele mai depravate decât artistele de estradă care se dezgolesc pe scenă ori fetele ce pozează goale în revistele erotice?

Repet, le-aş fi înţeles demersul dacă era vorba de o activitate neimpozitată sau de fraude fiscale. Dar aici nu a fost vorba de aşa ceva, ci de vaiete apocaliptice de mironosiţe ultragiate.

http://www.jurnaltv.md/swf/DQJTVPlayerEmbed.swf?329827

Deci, relaţionarea cu trupele de ocupaţie rusă, mascate sub denumirea de pacificare e foarte complexă, dacă nu chiar imposibilă. Vă imaginaţi ce efort trebuie să facă un lup pus paznic la oi, ca să nu hăcuiască întreaga turmă înainte de termenul stabilit?

Filmuleţul de mai jos e scârbos, imoral dar îl voi reposta totuşi (chiar dacă iniţial intenţionam să-l reclam pentru violenţă excesivă; dar, la o adică, n-ar strica ca autorităţile să se autosesizeze), pe post de probă incriminantă a unei societăţi în care indivizii macho acţionează nestingherit, ştiind că de cele mai multe scapă nepedepsiţi: nu-i condamnă nici comunitatea, pentru că omorîrea în bătaie a unei femei e practic în firea lucrurilor, nici organele de forţă, statul în general, care consideră că ce se întâmplă în familie este treaba exclusivă a soţilor. Respectiv, cel mai puternic se comportă deseori ca un stăpânitor de sclavi, îngrozindu-şi zilnic consoarta şi copiii.

http://www.220.ro/embi/H1s7924XLF
Vezi mai multe din Faze tari pe 220.ro

Dacă era un premier modest, Filat ar fi putut merge în Azebaidjan cu o rută obişnuită, alături de alţi pasageri obişnuiţi. Aşa ar fi economisit banii contribuabililor şi nici el nu dădea faliment. Presupun că, la averea pe care o are, nu sărăcea dacă cumpăra un bilet de avion, ca alţi oameni. Iar dacă a ales să se lăfăiască în lux până la Bacu, alături de gaşca lui selectă, ar fi putut găsi sponsori privaţi, organiza o chetă publică pentru strângerea de fonduri necesare confortului de milionari, mai economisea nişte lei renunţând la salată ori “feliu doi” câteva prânzuri la rând, şi ţara n-ar fi resimţit atât de dureros pelerinajele premierului pe timp de criză.

Tinerii ppcd-işti se mobilizează pe reţelele de socializare să iasă la protest, alături de comunişti (evident, amănuntul e trecut sub tăcere, dar e subînţeles), cu lozinca: “Jos guvernarea oligarhilor”.

Nici mie nu-mi plac oligarhii, dar parcă alături de comunişti n-aş ieşi să protestez. Poate doar cu pistolul la tâmplă.

Apoi am înţeles că RM e în situaţia cerşetorului care foloseşte ultimul leu pentru o doză de alcool. Oamenii cât de cât asiguraţi sunt foarte nedumeriţi că, în loc să-şi cumpere o pâine sau alte alimente atunci când are noroc de nişte donatori mai generoşi, el alege să se îmbete ca porcul. Se simt şi jigniţi că banii lor, câştigaţi cu greu şi donaţi pentru ajutorarea cerşetorului, capătă destinaţia ignobilă şi sunt aruncaţi în vânt, pe alcool ori tutun. Numai că alcoolul e unicul stimulent care-l face pe cerşetor să se simtă bine, să-şi uite condiţia. Banii aruncaţi de trecători oricum nu ar reuşi vreodată să-i schimbe soarta, să-l scoata din groapa de gunoi, să-l reinsereze social. Şi nici pâinea n-are puterea drogului. Poate să-i potolească foamea pe scurt timp, nu şi să-i aline sufletul ori mintea disperată.

Aşa şi rmoldovenii cu Eurovisionul lor. În timpul concursului, ei se identifică cu fericiul ori fericita care a reuşit să scape pe câteva zile de mizeria natală, să se lăfăiască în straie luxoase, pe scena scăldată de lumini şi aplauaze… Aproape ca în vis.